Ma gandeam zilele trecute la cat de placut trebuie sa fie sa-ti gasesti iubirea vietii, sa te lovesti de el si sa-ti cada cartile, amandoi va aplecati si va priviti in ochi, apoi va cunoasteti si schimbati nr de telefon..iar dupa cateva zile va casatoriti....dar viata nu e asa...cel putin asta am crezut pana duminica...
Dar un om trecut prin viata mi-a deschis ochii...sa vad ca filmele si basmele sunt facute dupa viata, nu si nu viata dupa ele. El a scris pe blogul lui ca dragostea adevarata o intalnim in adolescenta, dar nu ne vom da seama ca e persoana potrivita, pentru ca vom fi extrem de diferiti, vom suferi dupa acea persoana, dar vom spune ca asa a fost sa fie...dar aceasta persoana ne va schiba, fara sa vrea si ne va modela caracterul ca sa ne potrivim cu ea. Dupa ani si ani, ne vom intalni din nou cu acea persoana si vom vedea ca acum e exact ca noi si ca ne potrivim perfect si vom putea forma o familie fericita impreuna.Aceasta gandire optimista a lui mi-a dat incredere ca viata e filmul pe care nu-l creem singuri....<3
